... o lună splendidă, mărțișor ăsta! am început un nou proiect (referitor la scris), mi-am organizat și reorganizat timpul. acestea doar pentru început... îmi place tot mai mult Casa tăcerii a lui Orhan, nu grăbesc lectura și sunt seri splendide cu apus și cartea preferată în mâini...  încă...

... recunosc: era destul de tentant să las aceste însemnări pe ale lui 29 făurar, însă acestea sunt copilării. tocmai am găsit și salvat o poză cu un om drag mie, un bătrânel cu care obișnuiam să joc șah, iar partidele noastre erau de o grandoare și o substanță ludică infinit de plăcute. era prin...

Brrr... aglomerată lună, Gerar ăsta. și, dacă am jubilat la apariția albumului lui Steven Wilson, acum aștept cu o nerăbdare delicioasă albumul celor de la London Grammar, sper într-un sound cât mai diversificat și original, cum promisese Hannah. apoi, așteptând luna lui Florar, cu acea inimă pe...

ce frumoasă primăvară înainte de Crăciun! mă trezisem dintr-un vis plăcut, după-amiază, vis în care eram iar adolescentul timid, vis populat cu personajele copilăriei, cu prietenii dar și cu locurile de atunci... nostalgii ale unor vremuri luminoase... una peste alta a fost un an drăguț 2015. un an...

... mda, l-am pus în standby pe Jorge Luis. așa sunt eu uneori, constat, cu chefurile mele. mi se făcuse dor de Bellow... și pac! pac! (vorba unui prieten). practic, încep ultima terță de toamnă cu Matei, Emil vs. Veronica, Paler și Bellow. poate mai mult decât trebuie, dar sunt încântat de Cad...

... da, nostalgii de toamnă care mă prind din urmă. și pentru că tot e sfârșit de săptămână, erzaț de fericire vremelnică oarecum, mi-am amintit de anii liceului. ani în care aveam un caiet cu coperte groase, roșii, plin de poezioarele adolescenței. am avut curajul să îl arăt doamnei profesoare de...

e greu. și această propoziție îmi zace în creier de 10 minute.  am hotărât să revin aici, despre el, pentru mine în primul rând. pentru că mi-era ceva a: hai să văd ce mai face! hai să mai citesc ceva de el! și am intrat pe pagina sa de facebook, unde, trecând printre fotografii, mi-a...

... nu sunt eu gorobete, dar a trecut vara pe lângă mine. așa am impresia. cu escapadele în Ardeal, cu lecturile locavore, cu oamenii care m-au înfășurat în dragostea lor definitiv, cu atâtea apeluri și izolări, cu alte piesaje adâncite pe retină. cu toate acestea s-a dus vara. castanului din curte...

știu, sunt anacronic, visez macadamuri udate de rafale calde, tineri ce se sărută pe străzi, clădiri impozante care să aducă a case boierești din vremuri, un oraș nostalgic visez. un oraș impetuos și imberb. un oraș aflat sub ocupație. sub ocupația poeziei. dar este departe de căutarea mea......

... ei, ce ambetant de frumos poate trece vara! cu spumoasele întâlniri, cu viguroasele lecturi, cu încăpățânatele transfigurări ale unui prezent de care ești îndrăgostit, cu răcoarea dimineților la munte, cu lenea din lentoarea drumurilor spre câmpie, cu amintirile mai vii ca niciodată, cu mirosul...