... uneori, diminețile mi le petrec cu o cană de cafea și gânduri simple... azi mă gândesc la oamenii care pun bănci în parc... s-a întâmplat odată să trec prin parcul central al Tecuciului și să întâlnesc un personaj al copilăriri mele măturând... ne-am salutat, doamna un pic jenată de noua...

... mâine primesc o carte dragă scrisă de Matei, de când o caut uof. am sperat că a mai scos un roman între timp, de la "iubirile de tip pantof...", dar ntzz... ; am refuzat opera poetică a lui es. pop, poate e doar așa, un moft de copii ai marilor orașe, poate... și curios sfârșit de gerar,...

/... voi fi îngropat probabil din bani publici/ în spatele unei fabrici de aluminiu/ pentru că și pe mine cineva m-a înclinat puțin/ în fața morții/... au trecut câțiva ani de la "maldăr...", au trecut frumos, limpede și aproape rar am spus 'au'. durerea s-a epuizat. angoasa a dat înapoi. și cel...

... pe ultima sută de metri totul pare mai rapid, mai agasant, mai zglobiu... nu știu când a trecut luna asta... și mă lasă dezamăgit, cu o lehamite contagioasă... blackfield V abia în februarie 2017... nu prea mi-a convenit... dar sunt bătrân... obișnuit cu gările... cu metrourile... aeroporturile...

... seară de vineri, una din serile când nu e nici pâs la vecini... așa mai e cea de duminică, evident într-una oamenii sunt obosiți iar în cealaltă chiar au nevoie de odihnă... cred că într-o seară din asta am întâlnit, pe la 23.00, când ieșeam cu gunoiul, două femei ușoare, le-am deschis ușa...

... lună domoală, cu alinările ei, cu micile gesturi care te bucură, cu marile deznădejdi potolite... o acalmie rodnică, un registru cald și tomnatic al sentimentelor... momentele acelea când după un somn de după-masă stai la taclale cu cineva drag într-o penumbră binecuvântată și universul se...

... 14 iulie, o zi în care mai bine muream. a fost începutul unui șir de vești proaste pe care odată și odată tot le-aș fi primit. dar nu mă așteptam. ca un atac terorist (că tot e la modă) a venit vestea și mi-a inundat corpul cu o substanță grea, una care mă trage în jos, care mă face să plâng...

... pe sistemul că: nu există o mai plăcută zăbavă pe lumea aiasta decât cetitul cărților, dupe voroava cronicarului, am terminat azi Casa Tăcerii cu impresia că mă despart de un roman bun și, cu un reflex de retorsiune, vorba lui Andrei, la adresa cotidianului tot mai fad și clișeic, am să...

... excelentă lună, excelente schimbări care au venit ca o râzgâiere a minții, ca o giugiuleală cosmică (asta ca să îl citez pe bunul Andrei). mă încântă recomandările lui Adi, Laur și Ghepardul, apoi Matei cu ultimul roman: Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă, adică pentru mine...

... ei, multe modificări în prier, camera nouă, perspective noi, dar scrisesem despre... îmi vine în minte o frază spusă de un prieten la supărare: bărbatul care nu are noroc la femei nici nu știe ce noroc are; hmm, zisesem eu iar el oftă dându-și ochii peste cap... probabil nu era - vaccinat - îmi...

... o lună splendidă, mărțișor ăsta! am început un nou proiect (referitor la scris), mi-am organizat și reorganizat timpul. acestea doar pentru început... îmi place tot mai mult Casa tăcerii a lui Orhan, nu grăbesc lectura și sunt seri splendide cu apus și cartea preferată în mâini...  încă...

... recunosc: era destul de tentant să las aceste însemnări pe ale lui 29 făurar, însă acestea sunt copilării. tocmai am găsit și salvat o poză cu un om drag mie, un bătrânel cu care obișnuiam să joc șah, iar partidele noastre erau de o grandoare și o substanță ludică infinit de plăcute. era prin...

Brrr... aglomerată lună, Gerar ăsta. și, dacă am jubilat la apariția albumului lui Steven Wilson, acum aștept cu o nerăbdare delicioasă albumul celor de la London Grammar, sper într-un sound cât mai diversificat și original, cum promisese Hannah. apoi, așteptând luna lui Florar, cu acea inimă pe...

ce frumoasă primăvară înainte de Crăciun! mă trezisem dintr-un vis plăcut, după-amiază, vis în care eram iar adolescentul timid, vis populat cu personajele copilăriei, cu prietenii dar și cu locurile de atunci... nostalgii ale unor vremuri luminoase... una peste alta a fost un an drăguț 2015. un an...

... mda, l-am pus în standby pe Jorge Luis. așa sunt eu uneori, constat, cu chefurile mele. mi se făcuse dor de Bellow... și pac! pac! (vorba unui prieten). practic, încep ultima terță de toamnă cu Matei, Emil vs. Veronica, Paler și Bellow. poate mai mult decât trebuie, dar sunt încântat de Cad...

... da, nostalgii de toamnă care mă prind din urmă. și pentru că tot e sfârșit de săptămână, erzaț de fericire vremelnică oarecum, mi-am amintit de anii liceului. ani în care aveam un caiet cu coperte groase, roșii, plin de poezioarele adolescenței. am avut curajul să îl arăt doamnei profesoare de...

e greu. și această propoziție îmi zace în creier de 10 minute.  am hotărât să revin aici, despre el, pentru mine în primul rând. pentru că mi-era ceva a: hai să văd ce mai face! hai să mai citesc ceva de el! și am intrat pe pagina sa de facebook, unde, trecând printre fotografii, mi-a...

... nu sunt eu gorobete, dar a trecut vara pe lângă mine. așa am impresia. cu escapadele în Ardeal, cu lecturile locavore, cu oamenii care m-au înfășurat în dragostea lor definitiv, cu atâtea apeluri și izolări, cu alte piesaje adâncite pe retină. cu toate acestea s-a dus vara. castanului din curte...

știu, sunt anacronic, visez macadamuri udate de rafale calde, tineri ce se sărută pe străzi, clădiri impozante care să aducă a case boierești din vremuri, un oraș nostalgic visez. un oraș impetuos și imberb. un oraș aflat sub ocupație. sub ocupația poeziei. dar este departe de căutarea mea......

... ei, ce ambetant de frumos poate trece vara! cu spumoasele întâlniri, cu viguroasele lecturi, cu încăpățânatele transfigurări ale unui prezent de care ești îndrăgostit, cu răcoarea dimineților la munte, cu lenea din lentoarea drumurilor spre câmpie, cu amintirile mai vii ca niciodată, cu mirosul...