și i-am pus numele studenție
azi am fost un pic nostalgic după anii mei de studenție. după prietenii mei din acele vremuri. după jubilarea lui Bogdan când am aflat amândoi că urma să fiu debutat în România literară de o doamnă a poeziei românești: Constanța Buzea. ea era un idol, un reper, o instituție pentru tinerețea noastră. eram în gazdă în București și făceam două ore cu autobuzul până la facultate. dar ce frumoși ani. ne găteam singuri, ne antrenam într-un parc din apropiere. eram tineri. au trecut ani de atunci. aveam să aflu că și el a divorțat, că prietenia frățească de atunci nu a murit și neegalate au rămas acele vremuri.
apoi m-am gândit la Dan. fiindcă am luat cola. la savoarea pe care o găseam în dezinvoltura lui. în indiferența față de reguli arbitrare și în loialitatea, sinceritatea, inteligența lui. cât am fost colegi de cameră, în campus, am avut ce învăța unul de la altul. și ce mai vorbeam până noaptea târziu despre țelurile noastre, părerile noastre și multe alte lucruri ce dau savoare vieții de student. nu îl voi uita și pe Aurel, seriozitatea lui și prietenia dezinteresată, profundă cu care m-a onorat în acei ani, dar și după. chiar Cristi, cu toate că mai tânăr, am rămas plăcut impresionat de pofta lui de a trăi, de a fi cineva. prieteni dragi care mi-au trecut azi înaintea ochilor minții cu nostalgiile vremurilor trecute. poate voi reveni cu întâmplări. he he!
am dormit mult și adânc. obosit, simt cum vine weekendul, miroase a weekend. atunci voi avea mai mult timp de Steinbeck. că îmi place john steinbeck nu e o noutate pentru cei ce mă cunosc. am început joia dulce și culmea că azi e joi. am citit vreo 40 de pagini. e o lectură ușoară, mai ales pentru cei ce au citit și Strada Sardinelor , adică e o continure. în paralel reiau Autoportret într-o oglindă spartă a lui Octavian P. întotdeauna am fost fascinat de amintiri. după cum se vede și mai sus. bănuiesc. lecturi ușoare de sfârșit de toamnă 2014, un an printre cei mai frumoși ai vieții mele!
