"a disprețuit rușinea"
... uneori, diminețile mi le petrec cu o cană de cafea și gânduri simple... azi mă gândesc la oamenii care pun bănci în parc... s-a întâmplat odată să trec prin parcul central al Tecuciului și să întâlnesc un personaj al copilăriri mele măturând... ne-am salutat, doamna un pic jenată de noua slujbă, eu același copil pe care și-l amintea dumneaei, doamna îmbrăcată de firma de salubrizare, eu îmbrăcat la costum, am discutat cam 15 minute,..., și îmi place să cred că după ce am plecat, personajul drag al copilăriri mele a rămas în haine de operă, în acel parc în care și niște oameni puneau bănci...
aproape a trecut luna, aproape ieșim din făurar, aproape sănătoși, aproape bucuroși, aproape gata cu lecturile programate, aproape gata cu manuscrisele, aproape împăcați între zbor și adulmecare, aproape fericiți cu noi magazine deschise în apropiere, și cel mai sigur, aproape de cer!
am descoperit recent ultimul album London Grammar, The Truth is a Beautiful Thing și l-am asimilat exact ca pe primul... ușor, simplu, gen reflex. eu am scris poezii pentru că în lume se moare. ei cântă, probabil, pentru că în lume se mai nasc oameni. e suficient.
