Bonfire & Sleaze
am prins acum după-amiază un cer gri și un început finuț de ploaie. veneam de la serviciu și nu mă grăbeam deloc. unii știu senzația. am ridicat fața sus să o simt cu obrajii. parcă eram prins in autumn in new york sau în the fault in our stars, în ceva comercial vreau să spun. pentru mine există doar ingmar bergman. el e poet nu regizor. am simțit că mi-aș dori o viață cel puțin ca în summer with monika. barem să am motive pentru melancolia de acum. pentru dramoleta cu care intră ploile în mine. acasă mi-am strâns rufele de la uscat cu senzația că scriu poeme. poate voi scrie ceva deseară. sunt obosit ca un topor după ce taie un copac. muah, ecologiștilor!
îmi place personajul Brett. e tipul de femeie ce a intrat cândva în viața mea. cu alura de nepăsare nobiliară față de un așa zis destin ori viitor, mereu pe fugă și mereu storcând viața de tot ce poate oferi. magnet pentru distracții dar atât de sinceră cu ea și cu cel iubit cu adevărat de ea. și mai îmi place că miller a scris romanul ăsta la 27 de ani. e atât de fun să îl cunoști așa pe aventurierul ăsta american! am să-mi pun rage valley de knife party să mă mai trezesc puțin și am să mă pun pe citit. pentru brett. da, pentru h. și ea.
deseară vreau să ies. am vb. deja cu Cristi. mare figură și omul ăsta. are un tonus de neegalat. râde de orice. nu din orice. mergem să vedem dacă e și Oana pe la Matrix apoi vedem noi. Alina mi-a spus că e varză cu nervii, că o toacă șefu cu nuș ce chestie și că trebuie să o termine până mâine. ok, mi-am zis, e și aici o plantație de idioți.
și cum veneam pe jos, lipa lipa, deconectat total de orele de vorbărie și scriptologie de azi, mi-a căzut o frunză pe umăr. eram prin parc. abia atunci am văzut ce singur pot fi într-o țară, ce liber pot simți înstrăinarea, ce trist pot ocoli un adevăr cât de mic, cât de mult înseamnă toamna asta care mă îmbătrânește irevocabil. sau mă ridică în grad cu frunzele ei. nicio aluzie la turcescu. care e un băiat simpatic în ciuda opiniei publice. cam așa se zice, nu?
