cash dreams
... seară de vineri, una din serile când nu e nici pâs la vecini... așa mai e cea de duminică, evident într-una oamenii sunt obosiți iar în cealaltă chiar au nevoie de odihnă... cred că într-o seară din asta am întâlnit, pe la 23.00, când ieșeam cu gunoiul, două femei ușoare, le-am deschis ușa blocului, le-am poftit elegant, una mi-a și mulțumit, mi-era milă de ele, nu păreau să aibă nevoie de mila mea...
lucrurile se domolesc, iau cotitura dorită, poate în anul viitor voi schimba localitatea, poate voi deveni cetățean al Ardealului, să vedem, să medităm, primele demersuri au fost făcute...; mi-e greu să privesc ochii dragi, cum se însenină la fiecare gest al meu de mulțumire, dar e atât de frumos...
mă uitasem recent la our kind of traitor și jason bourne, pierdere de vreme pot să zic acum; orașul fără studenți cu nopțile lui fermecate și goale, cu trafic redus și sedus de ploi, cu noi întorcându-ne fericiți de la cumpărături din polus, am dat geamul jos, am respirat adânc cum atunci când ești cu cei iubiți și nu ai nicio grijă... a durat ceva...
... îmi plac și serile de sâmbătă, cu chefurile vecinilor de scară, cu câte o glumă între noi, cu delicatețea mamei, cu nonșalanța tatei, cu tulburarea ta... cu tot ce primesc fără să simt că trebuie să dau înapoi, da, fără... cu cash dreams fix în ochi...
