euphoria & diesel
luni deh cum e luni... dar luni seara - superb! - m-am amuzat un pic cu Adi, Adi care are un umor dezlănțuit apoi am pus piesa asta care mi-e dragă: these streets de paolo nutini, am revenit în lucrul la volumul de poe pe 2016. tot șlefuiesc la un poem de vreo două zile. aaaa... am văzut în weeeeeekend 24 și nu pot să îl recomand. doar celor de 17, 18 ani. dar și pentru ei ar fi foarte multe faze puțin înspre deloc credibile. sniper împușcat cu pistolul, agenți fără suport logistic și multe altele. am luat țeapă. dar mi-am zis după primele două episoade - că atât mi-a luat să mă lămuresc - hai să iau țeapă până la capăt. că mie îmi plac lucrurile bine făcute! la bine și la rău, parcă așa e vorba. doar mi-a zis Adi că sunt idealist! că văd lumea prin vitralii!
lăsând la o parte orice ironie, autoironie sau aluzie constat că parfumul meu preferat, aproape zilnic, este euphoria. mai mă dau și cu diesel, dar mai rar. ultimele, primite de la o persoană extrem de dragă, sunt aproape terminate. iar cel mai drag parfum feminin este black orchid. dar cred că alături de cuvântul parfum merge cel mai bine cuvântul - discret - și nu exagerez, dar am întâlnit și putori pe stradă. ar trebui să dea un fel de manual de utilizare cu fiecare parfum. dar sunt rău rău. știu!
mi-e dor de momo, de buna și bunicu, de persoanele care m-au crescut de când eram un boț de caș. pe la galați, pe la cudalbi, pe la năoiu, pe la tecuci. da, am crescut în multe localități și ei după mine. au sacrificat atâta timp și s-au dus și eu nu le pot spune cât de bine au reușit, cât de frumos au lăsat în bărbatul care azi își amână nostalgiile și caută să trăiască luminos, cum a fost crescut. de multe ori e atât de stringentă disonanța asta - moarte - în lumea în care ne furișăm, ne pierdem, ne despărțim... e multă lipsă de Dumnezeu aici pe planetă, dar oamenii sunt buni, da, oamenii sunt buni îmi tot repet...
