Joi de Vivre
acu ce poate să urmeze după love is all around de wet wet wet decât desire de vassy. așa începe playlistul intitulat cu oarecare malițiozitate și disconfort intelectual: oldies. nu am reușit să expediez încă nimic spre orăștie. sper ca mâine să rezolv. busy day, dar spune cine cine cine îmi poate răsturna cheful de a trăi fain? aaaa? aud? deci trebuie să mă apuc de o carte nouă și nu știu ce să aleg. instinctul meu îmi spune să merg tot pe miller (hemingway) cu noaptea dinaintea bătăliei și alte povestiri ha! mai vedem!
am văzut câteva foto cu Bucureștiul romantic, poze alb-negru, superbe. iar îmi e dor de mașini de epocă, de străzi plouate, luminate și pustii. și de birje cu acel aer inconfundabil al viselor cu zăpadă din copilărie. trăiesc din plin sfârșitul lui november, granița virtuală dintre toamnă și iarnă și mă descopăr același copil cu ochii mari la trecătorii grăbiți care nu privesc deloc cerul sau în preajmă. mulțumesc Doamne că nu ai schimbat sufletul meu!
nu mă uit la tv. decât în weekend. și nu din imberba declarație că e câh! cum zic teribiliștii generației ci pentru că nu e o prioritate. da! viața mea are priorități. bunăoară și această postare îmi ia 10 minute. rupe din mine ca un lup flămând. însă e un proiect pe care îl vreau dezvoltat și restructurat cu timpul. acum o săptămână am cântat iar la pianină. și de fiecare dată când ating clapele mă cufund sub această realitate de parcă aș lua un drog. atunci toate obiectele din cameră dispar, rămâne un vid pe care sufletul meu îl umple. și e culoare și e cald și e moale fiecare atingere a clapelor. degetele își urmează drumul singure, degetele mele au memorie. mulțumesc dragi părinți că m-ați dat la o școală de muzică! mă pun să ascult staind cu outside...
