măduvă de ancoră

... recunosc: era destul de tentant să las aceste însemnări pe ale lui 29 făurar, însă acestea sunt copilării. tocmai am găsit și salvat o poză cu un om drag mie, un bătrânel cu care obișnuiam să joc șah, iar partidele noastre erau de o grandoare și o substanță ludică infinit de plăcute. era prin 2002. și mi-a încălzit sufletul să îi văd chipul. suntem amândoi ocupați, dar mi-e dor să mai iau o chelfăneală la acest joc al regilor. parcă uneori mi-aș dori să-l stăpânesc așa cum trebuie, să știu deschiderile, apărările, etc. la perfecție și să mut cu o viteză uluitoare... poate la pensie îmi zic, poate la pensie îmi zicea și nea Petrică, și luam câte o chelfăneală, și mai furam și eu o partidă... mi-e dor de parcurile Clujului unde se joacă șah... și de verile de demult... ehee...

charlie haden, keith jarrett, bill evans și pat metheny pentru mine sunt geniali. sunt apa mea plată. sunt cumpărăturile mele. sunt locul meu de parcare. mă rog, s-a rotunjit părerea sper. când ascult un album de ei e belea, cum spuneau liceenii pe vremea mea. cred că acești oameni mari au sufletul atât de expus încât chiar nu mai iau în considerare acest aspect. atât de mult trăiesc ce exprimă...

și au fost câteva zile de primăvară în care am ales să merg pe jos pe unde am treburi. îmbătător soarele călduț pe obraz. pomii înmuguriți atât de devreme. parcă ieri a fost prima babă, calendaristic vorbind. trebuie că poate le încurc dar nu mă mai aștept la cine știe ce surprize din partea iernii... și ziua crește și pofta mea de timp liber cu ai mei toți cei dragi așijderea, o lună drăguță fevruarie ăsta... parol!