Mariana Chiriță - dascălul providențial
... da, nostalgii de toamnă care mă prind din urmă. și pentru că tot e sfârșit de săptămână, erzaț de fericire vremelnică oarecum, mi-am amintit de anii liceului. ani în care aveam un caiet cu coperte groase, roșii, plin de poezioarele adolescenței. am avut curajul să îl arăt doamnei profesoare de română, Mariana Chiriță. eram într-a IX-a. iar bunătatea, îngăduința și încurajarea dumneaei au fost combustibil pentru lecturile și scrierile ce au urmat. dacă mă uit în urmă, recitind ce scriam atunci, eu nu m-aș fi încurajat. dar dumneaei avea acea răbdare fascinantă pentru tânărul timid, epigon ba eminescian, ba minulescian, ba sorescian până într-a XI-a când am devenit eu, fiind debutat și în revista liceului și în revista Bibliotecii Municipale Tecuci și în Glasul Tecuciului și în Salut. acestea fiind debuturi absolute, înainte de România literară.
... nu am să uit o seară când, pe balconul plin de flori și plante, acasă la dumneaei, citeam și primeam îndrumări, fiind puctate părțile bune ale poemelor, o seară ca aceasta de toamnă. venisem timid, ca întotdeauna, sunasem și am fost primit cu căldură. doamna profesoară și-a abandonat excursul în treburile și timpul liber, m-a invitat pe terasă, m-a servit cu un pahar de sirop de afine, mi-a povestit un pic din Creanga de aur pe care o citea la momentul respectiv din cei doi autori, Sadoveanu și un stranier ce îmi scapă acum, am zâmbit amândoi de burlescul situației și apoi a venit: hai, Tavi, să vedem ce ai mai scris... seara se lungea în noapte, eu citeam prostioarele mele adolescentine și dascălul meu, doamna Mariana Chiriță, mă asculta îngăduitoare, îmi împărtășea entuziasmul de a scrie...
au trecut milenii de atunci, așa îmi pare... însă chipul dumneaei rămâne viu în mintea și în sufletul meu... pentru că, oare ce e mai frumos decât să îngrijești lujerii știind că nimeni și nimic nu îți va răscumpăra timpul acesta...
(...Are o copilărie fericită, îndrumat spre lecturi de către tatăl său și o adolescență ocrotită de încurajările profesoarei de limbă română: Mariana Chiriță, dascăl providențial cum avea să o considere de atunci...)
