primăvara din cărți
ok ok ok, sunt ultra ultrissima mega megambrinus de fericit. mi-au venit cărțile comandate. am 6 de Matei, două de Andrei, una de un stranier: Hector Abad Faciolince și ultima de convorbiri între Emil supranumit Brumaru și o doamnă. sper ca după lectură să aibă și ea nume. pentru mine firește. nici nu știu cu ce să încep: Cafeneaua Pas-Parol, Negustorul de începuturi de roman, Dezordinea preventivă, Mansardă la Paris cu vedere spre moarte, Cronica ideilor tulburătoare, Țara lui Gufi... îmi lipsea Matei, devenise ca un drog... apoi am să mă adâncesc în Despre frumusețea uitată a vieții și Parabolele lui Iisus - Adevărul ca poveste, ale lui Andrei... iar când va ploua - Suntem deja uitarea ce vom fi, a lui Abad. nici nu le-am făcut loc în bibliotecă încă (asta însemnând, mai nou, lângă celelalte de lângă mine, undeva pe marginea canapelei, așteptând atenția maestrului lor - dacă mi se permite)
la sfârșitul lui februarie, ori cam pe 3 martie scoate Steven Wilson (tipul genial de care am tot pomenit pe aici) un album. al patrulea album solo. bucurie mare iarăși. abia aștept să îl aud. încet, încet prinde și anul acesta să se miște, oamenii să producă, noi să ne trezim în miros puternic de iarbă... mai e un pic.
am un semn de carte la care țin. e o vedere cu chipul lui Bacovia. iar ea este în cartea cea mai dragă pe care se întâmplă să o citesc. deobicei citesc cam 3 cărți simultan. câte 4-5 capitole pe seară din fiecare. acum am lăsat lectura din Charles pentru când o fi. nu de alta, dar citeam 90 de pagini și nicio tresărire de sprânceană, venă, puls, nimica. totul liniar. ei ăsta e Bukowski. am mai pomenit de el pe aici. și, revenind, acum semnul de carte va fi în Cafeneaua Pas-Parol ... abia aștept seara, seara, seara...
