roots rock riot
am ratat 4h de somn din cauza unor seriale infantile. și am să le iau pe rând. the blacklist, o prostie de telenovelă de acțiune la care mă interesa, în seria 1, unele aspecte tehnice, să zicem, capitol care acum este bălăcărit cu un ghiveci de intrigi sentimentale și chestii absurde, (nuș ce viruși antici, bleah) penibile. dar încă mai sper, pentru că îmi place cum este conturat personajul redington. aș mai scrie și despre celelalte două seriale care mi-au halit porția de somn. poate mâine, dacă am chef desigur. cred că mă atrage curentul reggae, dar într-o formă drăguță, aș zice. ascult de la un timp skindred. e interesant ce poate face Benji, vocalul, cu linia melodică. da, cred că am să ascult chiar acum roots rock riot ep.
Brett continuă să mă fascineze. la fel ca modul de viață din the sun also rise. i-am lăsat când se întâlneau cu Cohn la pescuit, Jack și Bill. în Bayonne. are acest roman tresăriri din ce aveam mai târziu să citesc la hemy în pentru cine bat clopotele și, bineînțeles, în bătrânul și marea. dimineața a fost atât de pașnică, dacă pot spune așa. nimic nu mișcă până când nu se decolorează bucata aia de albastru pe care o văd eu. doar câte o mașină se aude la stradă în care cine știe ce om merge grăbit în undevaul lui.
nu vreau să urmăresc gameul politic. am să-l ascult pe badea pe radio din pur obicei și leneveală. dar nu! să văd cine despre cine scornește, cine pe cine minte, care e luminăția țării ca să ne conducă... NU. îs sătul. poate o confruntare finală după primul tur. poate. just for fun, of course! în lupta pentru putere nu s-a schimbat nici modul de campanie la noi (a se privi la alte țări, de ce nu la U.S.). avem încă prea mulți ignoranți în rândul ambelor părți. alegători, dar și candidați. se spunea într-un timp: mâncați-le micii, beți-le berea și nu-i votați! cât timp voi auzi în urechi ecoul acesta trist și mârlănesc și adevărat voi alege să îmi văd de treburi. îmi pasă de țara asta, de matria mea (vorba lui Pițu), voi vota, dar de bâlci - scutiți-mă! - , și dacă ei nu se pot abține, o fac eu!
mă uit un pic pe geam, că m-am încins un pic. e noros și îmi pare că e o seară în care aș putea patina pe cer. când am intrat în casă, pe la 12.25, particule mici de lichid erau în aer ca diamantele. și asta mi-a adus aminte de antologia lui cărtărescu. interesant.
