șah, toamnă!

... mda, l-am pus în standby pe Jorge Luis. așa sunt eu uneori, constat, cu chefurile mele. mi se făcuse dor de Bellow... și pac! pac! (vorba unui prieten). practic, încep ultima terță de toamnă cu Matei, Emil vs. Veronica, Paler și Bellow. poate mai mult decât trebuie, dar sunt încântat de Cad castane din castani, tam-nesam mă trezesc cu ea în mâini. și, specific anotimpului, mă prinde așa o nostalgie (în trei) pe care doar relectura Aventurilor lui Augie March o temperează. prin urmare, programul de lectură pe luna asta fiind configurat, respir parcă mai încântat printre ultime raze adunate pe frunze, gâturi, mâneci, priviri, taste, nu în ultimul rând gânduri. așa cred că trebuie să fie ordinea... cu puțină inițiativă.

aștept, după albumul Pentatonix al celor de la PTX, (album remarcabil pentru cei ce au legături, hmm cum să le zic?, intime cu armonia) și urmăresc cu nerăbdare apariția următorului album semnat Lindsey Stirling. la Blackfield sunt câteva înghesuieli de organizare a bandului, deci, deși f. curios de evoluție, după plecarea lui Steven, sper ca Aviv să mențină karisma soundului, mesajului, bref - calitatea cu care m-a obișnuit colaborarea celor doi. artrock sau progressive rock mai mult, dar să fie tot Blackfield... 

începe să devină înteresant quantico, chiar și limitless, the blacklist se menține fragil, the player e mai mult funny, iar arrow e o gargară, heroes reborn promite, dar puțin, iar supergirl e de-a dreptul hilară... dar cine știe ce împătimiți supăr, deci mai bine nu. check it out for yourself.