un duș fierbinte
iubesc pasiunea cu care Sylvia Plath descrie ce înseamnă pentru ea băile fierbinți și găsesc foarte relaxantă proza ei. mie îmi plac dușurile fierbinți, iar când găsești o similitudine cât de banală, aparent, dar atât de intimă prin casual cu cineva, te apropie oarecum de enigma acelei ființe. știu că la 31 de ani a decis să nu mai fie, dar nu o judec. doar îmi pare rău pentru ea și anii ce o mai așteptau. ascult feels like home , încerc să mă relaxez cumva. și gândul mă duce la un duș fierbinte...
am încercat aseară să văd un film de prin 2003 love actually dar nu am rezistat până la sfârșit. da, îmi adusesem aminte că e în ton cu sezonul, însă era târziu și eram prea obosit. plus că, deși are lipici la publicul feminin, nimeni nu a comentat ceva. să vedem poate astă seară găsim ceva ceva... aaaa... nu știu dacă am spus pe aici ceva de stand up comedy din club 99. improvizație. e de prin 2012 înregistrarea dar foarte haioasă. micutzu (cosmin nedelcu) îmi place cel mai mult. și costel, da și costel.
am luat brăduțul de plastic, pe care îl am de câțiva ani, l-am împodobit frumos cu beteală argintie, cu beteală roșie, globuri de toate culorile, ornamente din pin, două instalații de beculețe foarte frumoase și acum îl admir cu acea nostalgie pe care numai zăpada o aduce în mine când se topește. e atâta reverie în iarna asta în care ninge și orașul luminat conduce tineri îndrăgostiți, mașini întârziate toate cu o lentoare de invidiat. iar eu cu gândul la un duș fierbinte, zile trecute, ani trecuți, ani viitori, bucuria că am dumnezeu...
