un octombrie aglomerat cu xilent și norah jones
am avut răgaz să citesc dimineață 75 de pagini din the sun also rise al lui ernest miller h. și ce a fost fascinant a devenit o cutumă să reiau lectura la ore matinale. un răsărit atât de benefic lecturii încât am ignorat câteva mailuri ce necesitau răspuns de ieri. e un deliciu pe care mi-l permit de la o vreme. zice undeva hemingway că scriitorul adevărat este un om singur și detaliază mnealui chestia cu pricina. mi-a făcut ziua când în adolescență am citit asta.
apoi treburile rămase, deja, ca resturi. cât timp oare oamenii își vor petrece mare parte din viață nu pentru viață ci pentru muncă? habar n-am. teribil de proastă organizare a acestei - viețuiri -. acum ascult xilent cu ultrafunk și discut cu Uca prin sms. un gol care umple alt gol. ești bine? mă întreabă ea. yup, dar nu mă gândesc la asta. la ce te gândești? insistă duios. nu pot izola gândirea mea la un singur aspect. e prea complexă și bag un zâmbet. uof, emoticoanele astea de plastilină. exact ca sentimentele noastre.
spre seară am descoperit un album superb. New York City - The remix album de Peter Malick Group feat. Norah Jones. Cristi a zis că e mai slăbuț decât alte remixuri. Alinei i-a plăcut. eh, eu sunt în gât după el. are ceva din nopțile metropolei și delicatețea singwriterei. aș avea chef să mă uit 10 minute la un tablou de hopper. dar ce e cheful dacă nu o stare de bine fluierată cum fluieră actorii americani taxiurile. da, este și aici ceva poezie. între timp la tv bănuiesc că dragii candidați îmi spun toate binecuvântările pe care, la drept vorbind le aud și cu tv-ul stins. concluzia: sigur votez cu timpul liber!
